Este nevoie de câțiva ani pentru a-și reveni după un zbor spațial de șase luni – durata medie a misiunii unui astronaut la Stația Spațială Internațională (ISS).
Astronauții Butch Wilmore și Suni Williams, care au rămas blocați o vreme acolo, au depășit această durată cu câteva luni, petrecând în total 286 de zile pe Stația Spațială Internațională (ISS).
Cei doi, care s-au întors pe Pământ pe 18 martie, sunt pe cale să înceapă un program de reabilitare de 45 de zile pentru a-și reveni după cele nouă luni petrecute în spațiu.
Cu toate acestea, pot apărea probleme de sănătate chiar și mult timp după ce astronauții au pus piciorul pe pământ.
Globuri oculare zdrobite
Astronauții pot suferi modificări la nivelul ochilor în timpulzborului spațial –o afecțiune care poate persista până la 90 de zile după zbor.
Microgravitația poate determina deplasarea sângelui și a lichidelor către cap, ceea ce poate comprima globii oculari ai astronauților.
Modificările structurii ochiului pot provoca, de asemenea, tulburări de vedere – deși NASAsubliniazăcă presiunea lichidului nu este neapărat singura cauză a modificărilor de vedere.
Inimi care se micșorează
Unstudiurealizat asupra astronautuluiScott Kelly, care a petrecut anterior 340 de zile în spațiu, a relevat că inima lui s-a micșorat pe durata misiunii sale.
În ciuda faptului că făcea exerciții fizice aproximativ două ore pe zi, efectele imponderabilității din spațiu au dus la pierderea masei cardiace și la atrofie cardiacă.
Efecte similare le-a resimțit și sportivul Benoît Lecomte, care a înotat 2821 de kilometri în decurs de 159 de zile și a experimentat niveluri similare de imponderabilitate datorate apei.
Riscul crescut de cancer
În doar o săptămână petrecută la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS), astronauții sunt expuși la o cantitate de radiații echivalentă cu cea la care ar fi expuși pePământ într-un an.
NASA aavertizat că acest lucru poate crește riscul ca un astronaut să dezvolte cancer mai târziu în viață.
Cu toate acestea,agenția spațialăsubliniază că riscul depinde de durata misiunii astronauților, de condițiile solare din acel moment, de nivelul individual de radioactivitate al acestora și de vârsta pe care o aveau la momentul expunerii.
Oase fragile
Conformunui studiurealizat de Universitatea din Calgary, din Canada, astronauții pierd între 1% și 2% din densitatea osoasă pentru fiecare lună petrecută în spațiu.
Acest lucru se datorează faptului că lipsa gravitației nu mai exercită presiune asupra picioarelor lor atunci când stau în picioare și merg.
Însă aceasta poate duce la fragilitatea oaselor, osteoporoză și fracturi.
Kyle Zagrodzky, fondatorul OsteoStrong, o companie specializată în tratarea osteoporozei,a declaratanteriorpentru The Suncă Wilmore și Williams s-ar putea întoarce cu „oasele unui om de 80 de ani”.
El a spus că vârstele lor, respectiv 61 și 58 de ani, îi vor influența „în mod negativ”, chiar dacă ar face exerciții fizice.
„Este posibil ca, în opt luni petrecute în spațiu, să sufere o pierdere de masă osoasă echivalentă cu cea înregistrată în 10-20 de ani, chiar și dacă fac exerciții fizice”, a adăugat Zagrodzky.
Creier lent
Unstudiupublicat la sfârșitul anului trecut a arătat că astronauții pot suferi, de asemenea, oscădere temporarăa „performanței cognitive”.
După ce au analizat 25 de astronauți, oamenii de știință au constatat că aceștia aveau timpi de reacție, memorie de lucru și capacitate de concentrare mai reduse decât atunci când se aflau pe Pământ.
Unele dintre aceste probleme nu s-au rezolvat decât după ce astronauții s-au întors pe Pământ.
Pielea bebelușului
Așa-numita „piele de bebeluș” este un fenomen frecvent la întoarcerea astronauților pe Pământ.
Pe măsură ce astronauții plutesc în spațiu, mediul de microgravitație face ca hainele lor să plutească ușor deasupra pielii.
Aceasta le conferă astronauților un nivel sporit de sensibilitate pe care oamenii îl experimentează cu adevărat doar în perioada de bebeluș.
Acest lucru, la rândul său, face ca hainele de pe Pământ să pară ca niște hârtie abrazivă, întrucât corpurile lor nu sunt obișnuite cu contactul aproape constant cu țesătura.